Proteza totala clasica

Purtatorii de proteze mobile cunosc din propria experienta sau din auzite, care sunt inconvenientele acrilatului din care le sunt realizate protezele. Simt, odata cu imbatranirea protezei, ca aceasta a prins un gust si un miros neplacut, ca proteza apare schimbata de culoare si ca oricat de mult s-ar stradui sa igienizeze corect proteza, aceasta se incapataneaza sa se impregneze cu pigmenti.

In ultima decada au fost folosite cu foarte mare succes ca si materiale pentru proteze, materialele termoplastice. Tehnologia de executie a acestor proteze este destul de complicata si scumpa. Ca princpiu, materialul plastic este injectat in tiparul constituit de macheta viitoarei proteze.

Aceste proteze au multe avantaje fata de cele acrilice printre care trec in revista doar cateva: sunt usoare, sunt subtiri, sunt mai rezistente, se lustruiesc foarte bine si astfel nu se mai incarca cu resturi din alimente in conditiile respectarii normelor uzuale de igiena, nu determina alergii putand fi purtate si de catre pacientii foarte sensibili si se pot captusi in laborator atunci cand acestea devin instabile pe campul protetic.

Protezele partiale si Kemeny din astfel de materiale sunt mult mai subtiri si sunt flexibile fiind astfel foarte confortabile pentru pacienti. Ele se ancoreaza pe dintii vecini edentatiei cu crosete, de data aceasta nu din sarma ca la protezele clasice ci din material plastic la culoarea dintilor. Pe langa atributul estetic, aceste crosete nu sunt agresive cu dintii pe care se ancoreaza, nemobilizandu-i.