Hipersensibilitatea si hiperstezia sunt foarte apropiate ca manifestare, avand ambele legatura cu transmiterea durerii prin terminatiile nervoase. Nervul dentar, aflat in pulpa dintelui, are prelungiri fine care ajung pana la nivelul dentinei si smaltului.

Dintii hipersensibili au anumite motive de trasmitere ale acestor variatii: au fost slefuiti fara a fi denervati, au abraziunea marcata, au retractie gingivala. In aceste cazuri grosimea smaltului este redusa, sau radacina este dezgolita. Dentina si cementul nu sunt bune izolatoare la variatii termice, deci impulsurile nervoase sunt trimise mai repede si mai accentuat catre nerv.
Hiperestezia apare la dinti aparent sanatosi, fara lipsa de substanta dentara. Variatiile obisnuite de cald, rece, atingerea de un metal produc dureri intense, ca o intepatura, o fulgerare, de multe ori durere iradiata si in ceilalti dinti. Cauzele pot exista la nivelul smaltului, daca el prezinta fisuri. Prin aceste fisuri , variatiile termice sunt transmise rapid dentinei si pulpei. Fisurile pot avea cauze traumatice (un dinte cu un contact accentuat, sau fortat in masticatie prin contact prematur sau obicei vicios).
Hiperesteziile pot fi si generalizate , in cadrul unui sindrom hiperestezic in hemicraniu, o nevralgie. Aceasta nu are cauze precise, putand fi determinata de stres, alimentatie saraca in nutrienti proteici, bogata in acizi .
Tratamentul acestor sindroame este local, prin aplicatii de solutii si geluri cu fluor cat si prin alimentatie cariopreventiva si protectoare: lactate, carne, oua, cacao, unt, ceaiuri.